Crăciunul sau Nasterea Domnului (nasterea lui Iisus Hristos / Isus Hristos / Isus Cristos) este o sărbătoare crestină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnesti (praznice împărătesti) ale Bisericilor bizantine, a patra mare sărbătoare după Pasti, Rusalii si Vinerea Mare. În anumite tări, unde crestinii sunt majoritari, Crăciunul e de asemenea sărbătoare legală, iar sărbătoarea se prelungeste în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun. De la debutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine si o sărbătoare laică, celebrată atât de către crestini cât si de către cei necrestini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Mos Crăciun”. Crăciunul a început să fie serbat de către crestini pe 25 decembrie, după cel putin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest si începând cu cel de-al V-lea secol în Est. Initial, sărbătoarea nasterii lui Hristos era tinută pe 6 ianuarie, istoricii stiind azi că ea se celebra deja în 336 d. Chr., la Roma. (în Est, „Boboteaza”, serbată la data de 6 ianuarie începând cu secolul al IV-lea, celebra pe atunci nasterea, botezul si primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă crestină considerată eretică de către crestinismul canonic) serbau aceeasi „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca Fiul lui Dumnezeu la botez” . Sextus Julius Africanus, un crestin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru na?terea lui Iisus, care însă nu va fi celebrată încă multă vreme de către ceilalti crestini, care preferau 6 ianuarie.. În primele două secole crestine, a existat o puternică opozitie la celebrarea zilelor de nastere a martirilor si a lui Iisus. Numerosi Părinti ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de nastere, când, de fapt, sfintii si martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrati la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nasteri” din prespectiva bisericii. Multi crestini ai primelor secole erau scandalizati si de veselia si festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscentă a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane.
Inapoi